Avortul este, din punct de vedere medical, o operaţie despre care nu s-ar putea spune că e benefică. Este poate singura dată în medicină când relaţia medic-pacient nu are scop taumaturgic (vindecător). Este prima dată când relaţia medic-pacient se inversează şi-şi pierde orice valoare, pentru că la medic se prezintă de fapt doi pacienţi sănătoşi: unul din ei pleacă bolnav şi celălalt moare. De aceea n-aş putea să-i spun relaţie medic-pacient. Aş putea să-i spun doar o rezolvare a unei situaţii neplăcute cu alta şi mai rea, şi mai neplăcută, şi mai dăunătoare, atât trupului cât şi sufletului.
Avortul este, din punct de vedere credincios, o pruncucidere. Cum o dovedim? Este foarte uşor de dovedit şi mă bucur că medicina a ajuns acolo încât poate dovedi în ziua de azi absolut toate fazele avortului, dar mai ales de ce acest avort este o crimă. S-au făcut numeroase filme în care se poate vedea ce este un om, cum are loc naşterea acestui om, dar mai ales de ce credem noi că este om de la concepţie până la naştere.
O să vedeţi că în primele trei luni acest copil este un om, acest copil este un suflet şi la 3 luni el este perfect format. Acest copil la 3 luni, chiar dacă noi am spus atâţia ani de zile că nu ştie încă ce se întâmplă, că nu simte, că nu vede, iată că în sfârşit medicina a dovedit că la 8 săptămâni acest copil deja simte, deja vede, aude, pipăie pereţii uterini. Acest copil nu vede color, vede lumini şi umbre. Acest copil recunoaşte la 10 săptămâni vocea mamei. Acest copil pipăie pereţii uterini şi aude, dar cel mai important lucru, acest copil simte durerea. Durerea există. El simte durerea, şi în momentul în care se produce avortul, simte.
Ştiţi bine că avortul legal la cerere, la noi în ţară cel puţin, se realizează în primele trei luni de sarcină, deci până la 3 luni. În momentul în care se efectuează avortul, de obicei între 2 şi 3 luni – nu mai repede, fiind prea mic rămân resturi intrauterine, placentară şi ale fătului – atunci acel copil simte tot. Deja este o traumă, este un măcel, este în cele din urmă o crimă.
Mă bucur că s-a reuşit în sfârşit să dovedească un lucru: dacă până acum copii născuţi la 6 luni, la 5 luni, la 4 luni au putut fi salvaţi într-un incubator, trataţi şi ajutaţi să crească până la 9 luni, iată că Anglia anul trecut a reuşit să salveze un copil care s-a născut la 3 luni. Asta ce înseamnă? Că ne contrazicem noi pe noi înşine. La 3 luni acest copil a fost perfect format. În incubator lui nu i s-a mai adăugat absolut nimic. În incubator până la 9 luni, acest copil doar a crescut. E adevărat că i se dezvoltă în continuare organele, simţurile, că i se adaugă zilnic milioane de neuroni, dar la 3 luni el era un copil. El este sănătos, are acum în jur de 1 an. Atunci când noi efectuam avortul, noi distrugem un copil gata şi perfect format.
Vedeţi, în Biserică noi sărbătorim zămislirile sfinţilor. Asta ce înseamnă? Că deja din momentul concepţiei acest copil are un suflet. Din momentul unirii ovulului cu spermatozoidul, deci al fecundării, acest copil va avea un suflet. Şi părintele Cleopa spune că indiferent că-l omori la o zi sau la un an este acelaşi lucru. În faţa lui Dumnezeu crima este aceeaşi, doar în ochii tăi este alta.
Dr. Christa Todea-Gross – Conferinţă la Oradea 2004